Împreună, pentru fiecare pas înainte. 

Terapiile lui Eric

Eric face terapii de la 3 luni. Uneori, când mă gândesc la asta, îmi dau seama cât de puțin din copilăria lui a fost lipsit de drumuri la specialiști, exerciții, ședințe și tot ce a venit odată cu diagnosticul lui. El are sindromul Snijders Blok-Campeau, un sindrom genetic extrem de rar, și a trecut și prin alte probleme de sănătate, inclusiv o afecțiune oncologică. A trecut prin mult prea multe pentru un copil atât de mic. Și totuși, când te uiți la Eric, vezi un copil fericit, puternic și hotărât. Un copil care continuă să încerce, să învețe și să meargă înainte. Noi știm câtă muncă se află în spatele progreselor lui și cât de mult înseamnă fiecare lucru pe care reușește să îl facă.

Nu vom uita niciodată ziua în care Eric a început să meargă, la doi ani și jumătate. Am plâns foarte mult. După atâtea terapii, atâtea exerciții și atâta așteptare, îl vedeam făcând în sfârșit primii pași. Poate că pentru alți părinți au fost doar câțiva pași, dar pentru noi au însemnat atât de mult încât nici acum nu cred că am putea explica ce am simțit. A fost unul dintre momentele în care ne-am amintit de ce continuam. Cu toate acestea, primii pași au fost făcuți pe holul secției de oncologie pediatrică. În prezent, Eric face kinetoterapie, DMI, integrare senzorială și terapie comportamentală. Are nevoie de toate acestea pentru a continua să se dezvolte, iar noi ne dorim să îi putem oferi și logopedie și terapie ocupațională.

Nu toate zilele sunt ușoare. Poate cel mai greu lucru ca părinte este să îți vezi copilul obosit și să știi că mai are de mers la terapie. Ai vrea să îl lași să se odihnească, să fie pur și simplu un copil care se joacă și se bucură de copilărie. În același timp, știi de ce merge acolo. Știi cât de importante sunt terapiile pentru el și cât de mult contează să poată continua să se dezvolte. Peste toate acestea există grija costurilor lunare. Terapiile, serviciile medicale și celelalte nevoi ale lui Eric înseamnă cheltuieli constante. Nu vorbim despre ceva de care avem nevoie o singură dată, ci despre costuri care există constant, de ani de zile. Ne dorim să îi oferim acces la tot sprijinul de care are nevoie, inclusiv la terapiile pe care încă nu le putem susține așa cum ne-am dori. Dar, oricât de mult ne-am strădui, sunt lucruri pe care ne este greu să le facem singuri.

De aceea am creat această asociație. Pentru Eric. Pentru terapiile lui, pentru îngrijirea medicală și pentru toate lucrurile de care are nevoie ca să poată continua să crească și să se dezvolte. Ne dorim să putem merge mai departe fără ca lipsa banilor să ne oblige să amânăm sau să renunțăm la ceva important pentru el.

Nu știm ce va putea face Eric peste un an sau peste zece. Nu avem toate răspunsurile fiindcă acest sindrom genetic se manifestă diferit de la un copil la altul, dar cu siguranță îi vom oferi tot ce putem mai bun și sperăm ca într-o zi să devină complet independent. Știm cât a muncit până acum și știm că merită să aibă în continuare șansa la o viață normală. Când ne gândim la terapii, nu ne gândim doar la orele petrecute într-un cabinet sau la ședințe care trebuie plătite. Ne gândim la ziua în care Eric a stat în șezut prima oară, ziua în care a făcut primii pași sau ziua când a reușit pentru prima oară să bea cu paiul; la tot drumul de până atunci și la toate obiectivele la care lucrăm să le poată atinge.

Ne dorim să îi putem oferi în continuare aceste șanse. Dacă alegeți să ne fiți alături, ne veți ajuta să îl sprijinim pe Eric în acest lung și anevoios proces.

Vă mulțumim!